marți, 9 mai 2017

Viata mea? Am facut mereu tot ceea ce nu trebuia.



Cum a inceput totul? Mai stii?


La 19 ani ma urcasem pentru prima data intr-un avion.
Trebuia sa plec intr-o tara a carei limba nu o cunosteam.
Da, trebuia sa-l cunosc si pe un EL.
Visa sa ne casatorim. Sa ma acopere in aur din cap pana in picioare.
Sa traim amandoi in deja cele 2 vile ce le avea desi nu facuse nici 30 de ani.
Scopul lui in viata eram eu. Nu dorise niciodata pe cineva atat de mult.
Pentru el eram cea mai frumoasa femeie ce o cunoscuse vreodata, ceva la care el nici macar n-ar fi visat. Cineva langa care tremura,
Pe care ii era frica si sa o atinga pana si pe mana, pentru ca stia cumva ca nu i se cuvine lui.
In gandul lui, eu eram prea buna pentru el. Greseala lui? Eu eram constienta de acest avantaj.



Mi-a zis deodata.. de Paris.
Ca-mi luase inel, vintage cum imi placea mie.
Ca trebuia sa ma ceara acolo.. ca acea calatorie a noastra in 4 tari era doar ca sa ajungem la Paris, acolo urmand sa ma ceara de sotie. in genunchi, ca in filme..
Asa vazuse el.. cand era copil si asa visase sa o faca.
Iar eu nu l-am inteles.
I-am frant inima, am ras, si am fugit. Nestiind ca asa voi continua sa o fac toata viata.


Runaway bride de fapt eram eu.
Imi placea sa fiu iubita. Dorita disperat. Dar nu suportam sa fiu legata.
Ma speria responsabilitatea emotionala ce aparea atunci cand iubesti.
Desi cel mai probabil eu nu iubeam.


Cand mi-a dat mesaj dupa 4 ani.. zicandu-mi ca s-a schimbat si ca inca ma iubeste, i-am zis ''sa ma lase, ca s-a terminat, ca am fost tineri amandoi si ca gata''
Mi-a fost frica de vanitatea mea.
Ca-i voi zice stiam ca te vei intoarce, stiam ca esti pe veci al meu, stiam ca nu poti trai fara mine.
Nu pentru ca-l doream de fapt. Ci din vanitate. sa fie jos. sa fie al meu. sa-mi apartina. Sa-mi demonstrez mie ca pot.


Si problema este ca n-a fost singurul. Au fost atat de multi.
Sa ma bucur ca nu i-am atins de fapt, decat mental. Ca m-am bucurat cu un tease sigur dar intens si atat. Ca stiu sa leg mai urat fara sa ating de fapt. Ca idea de ce ar fi daca.. roade mai grav un barbat decat o noapte de amor vulcanica.


Un alt EL. mi se pusese in genunchi si mi-a zis''stiu ca vei rade de mine dar te iubesc, hai, razi de mine'' . Mi-a fost alaturi ani de zile cumva. Si mereu m-a ajutat sa ies din orice problema.
A vrut si sa ma raneasca ocazional emotional, poate, poate ajung si eu sa simt ceva pasiune pentru el ca barbat. Ceva. Dar nimic nu m-a miscat. Nu l-am iubit niciodata si mereu am avut o placere in a-i aminti asta.


Si acel gentleman a fost special. Da, el chiar a avut ceva.
Cu ai lui trandafiri rosii cumparati doar pentru el doar ca sa-i insenineze diminetile.
Cu discutiile despre politica, arta si cultura.
Si mai ales cu iubirea lui secreta pentru mine timp de 8 ani de zile.
Secreta pentru el desigur . Eu am intuit-o din prima clipa.
Cu atat mai mare placerea de a tachina subtil oricat de des si cat mai subtil dar patrunzator.


Cand mi-a maturisit ca ma iubeste.. de atat timp cumva m-am speriat. El nu era barbatul ce sa faca asemenea afirmatii sau sa iubeasca. El toata viata umilise femei ce rostisera acest cuvant lui.
Si acum picase pentru o ''pustoaica'' , oricat de ''matura in ganduri'' at fi fost ea.
Era murdar. Era indecent. Si mai ales il rupea in doua incontinuu. Lucru ce ma amuza teribil.
Socul meu a venit dupa. Urma sa ii mostenesc casa. Era singur, iar el isi dorea asta.
Am respins oferta din vanitate. si pe el si pe tot. I-am respins banii. planurile tot.


El nu avea voie sa ma atinga niciodata. Si desi era o tortura pentru el, o acceptase si pe asta.
Din.. iubire?! Am ras. Sa stai cu mine in casa... fara sa ma .. te-as distruge. Ti-ai dori sa te sinucizi intr-o luna. ''Macar te-as avea alaturi''
Si aici m-a marcat. De ce ar accepta asa ceva?  ''Pentru ca te iubesc''
Am facut o criza si am fugit. Am respins tot, am urlat si am negat tot.
NU EXISTA ASA CEVA. Desi,, el, el mereu a fost ceva special pentru mine.
De asta poate i-am urat si moartea. si suferinte si tot si a plecat.
''Nu mi-am dorit niciodata sa te ranesc''
Dar cumva a facut-o.
''Iti doresc sa cunosti un barbat ca mine. Un barbat facut pentru tine si care sa-mi semene macar putin in iubirea pe care eu ti-o port.''
Nu exista asa ceva!


Si de abia aici m-am inselat.. pentru ca la nici 5 luni el aparuse.
Si am stiut din prima clipa ca ma va marca pe viata.
Si ca am doar o optiune. Sa fug atunci sau sa raman si sa nu mai scap niciodata.
N-am fugit pentru ca atractia era prea mare si avea TOT ce lipsea celui anterior ce ii dorisem cu atata inversunare moarte.. Destinul isi batea joc de mine.


Desigur sunt multi multi altii. Si n-am nici o placere sa-mi amintesc de ei.
Le las ''placerea'' lor.


Eu mereu am avut o calitate esentiala ca femeie si atat. Stiu sa fiu rea.
Nu este nimic de fapt minunat la asta dar nu a fost nici rau.
A fi o femeie rea nu va fi niciodata o greseala, pentru ca te scapa de multe si iti da ocazia vietii sa-ti ofere orice ai nevoie. Sa fii buna se plateste insa de multe ori.


Mie-mi place in continuare sa fiu rea dar si oribil de buna. Pentru cine intelege subtilitatea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu