duminică, 2 aprilie 2017

Fetito,pe tine cine te salveaza?!

Era iarna. Din aceea ce nu-ti permite sa respiri, sa mergi, sa gandesti.
Se blocasera drumurile de la ninsoare si scolile s-au inchis.

Profesorii speriati au decis sa trimita elevii mai devreme acasa. Mare greseala.
Deja ma simteam rau, si sa traversez drumuri pline de zapada , zapada ce-mi ajungea pana la gat, nu ma incanta. Nu vedeam inainte, inapoi, si era si atat de intuneric.

Ca-mi era frica era putin zis. Imi amortise tot corpul de la frig, mi-era sete, n-aveam pic de vlaga, si ma taraiam mai mult decat mergeam.
La nici jumatatea drumului am si cazut. N-am alunecat. Efectiv nu mai aveam vlaga. Voiam sa fiu lasata in zapada acolo si sa mor. Sa mor odata si sa se termine tot.

Nu stiam ce-i aia acasa. Poate fix asta ma durea cel mai mult. Nicaieri nu eram bine.
Nici acolo in zapada. Deci ar fi fost o bucurie pentru mine sa mor. Dar nici vorba. N-a fost sa fie.

Alte momente au urmat. Amenintari. Conflicte. Probleme.
Fetita a tot fost amenintata. Cu moartea. Cu suferinte nebanuite.
Si a suferit. Atat de mult pana cand n-a mai simtit nimic. Totul a disparut.
Dar si ea s-a transformat. In cel mai oribil animal. Cea mai seducatoare femeie.

Cea mai cea. Cea ce nu fuge ci zice ''HAI''. Cea ce-si asuma riscuri ( Risk addiction maybe? )
Ce nu iubeste. Ce raneste. Ce taie. Distruge. Rade si nu lasa nimic in urma.
Si am fost iubita pentru asta. Stiu, iubita este mult zis. Dorita pana la nebunie, dorita animalic.
Am vazut barbati ce si-au distrus viata pentru mine. Si unii inca incearca sa o faca.
Si nici macar nu i-am atins.
De fapt cruzimea mea a stat in asta.. in A Nu Oferi Nimic.

Nu mi-am dorit niciodata sa ofer ceva, dar am vrut sa mi se dea Totul. Si mi s-a dat.
Din plin. Ce n-am stiut este ca asta ma va obosi, frustra, ca voi primi totul ca sa mi se ia totul.
Ca totul are un plan, o limita. Ca ce se Da ti se va Cere.
Ca nu trebuie sa pretinzi Vietii tot. Trebuie sa Meriti.
Iar eu ma pricepeam atat de bine sa Primesc.

Pe mine nu m-a salvat nimeni.
Inca arat de 18 ani. Sunt scunda si cu chip de fetita.
Si corpul mi-e firav si fragil. Am un chip de o inocenta debordanta.. dar privirea.. privirea este diferita. De drac. De om ce a suferit mult. De vipera. Si transmite pericol si.. Atrage. Atrage atat de mult incat ma sperii. Nu vreau suflete pe tava.
Nu vreau victime. Nu vreau sa mai primesc si sa profit.
Nu-mi mai doresc oameni, desi ei mi se ofera.. atat de usor.
Nu-mi doresc castele .. petreceri. bani si sampanie in pahare de cristal.. ci Liniste.

Si asa mi-am gasit-o iar...in cel mai mizer loc.
Intr-un loc plin de suferinta si tentatii.. dar fetita inca este singura. Mereu a fost singura.Impotriva tuturor si impotriva ei.
Dar acum jocul s-a schimbat.
Acum vibrez si simt si vad. Iar natura mea animalica s-a potolit. Este inca acolo, priveste dar nu uraste. Doar vede si atat.

Mi-am dorit.. Toata Lumea la picioarele mele.. si am primit un soare luminos ce-mi mangaia chipul.
De unde era sa stiu ca fix asta ma va face sa plang.. Iar eu n-am mai plans de ani de zile.
Va binecuvantez pe toate. Sa simtiti ce simt si eu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu