miercuri, 8 martie 2017

Iubire sau nu

Iubirea ar fi atunci cand ea.. venind acasa, dulce si doritoare.. te-ar vrea doar pe tine.
S-ar dezbraca si ti-ar gati.
Te-ar astepta supusa intr-un colt.
Ar trai pentru tine si pentru voi.
N-ar avea ochi pentru nimeni si nimic..

Si asa voi ati trai fericiti pana la adanci batranete.. O ZI. Atat.
Poate o saptamana depinde cata nesiguranta zace in tine si cata nevoie ai ca ea sa-ti fie satisfacuta de femeia de langa tine..dar dupa intervine ceva. Realitatea. Rutina. Depresia.

Asa-s oamenii creati. Poate suntem animale. Poate nu stim ce este bine pentru noi.

Sau poate,cumva,undeva,in interiorul nostru vrem TOT-ul. Iar totul se obtine greu. Prin libertate, prin munca, prin foc,flacara,intensitate,pasiune,dorinta.

Toti cautam sa o explicam. Sa-i dam o definitie. Sa fim siguri pe acel DE CE.
Obisnuiam sa zic ca iubirea este un cumul de lucruri ce se potrivesc perfect.
Doi oameni ce se imbina intr-un mod ideal.
Ce se atrag fizic, se potrivesc sexual, sunt pe aceeasi unda din punct de vedere mental si chiar chimic rezoneaza bine, iar emotional sunt un sprijin unul pentru celalat.

Teoria mea era buna insa excludea un lucru.
Toxicitatea, atractivitatea psihologica ce apare intre doua persoane ce-si gasesc defectele in celalalt, faptul ca daca tu ca om nu esti stabil emotional si fericit cu tine insuti ca vei atrage persoanele nepotrivite tie/ dar potrivite pentru vindecarea ta emotionala.


Problema?
Relatiile toxice si persoanele nepotrivite noua in general ne atrag cel mai mult.
Sunt ca o explozie. O Nevoie enorma. Si se simt ca o DORINTA, o dorinta enorma pentru acea persoana, aproape inexplicabila.

Este ca intr-o poveste thriller. Ai intriga, ai povesti..greu de spus si ai parte si de partide de sex exploziv. Dar toata povestea te lasa mai mult obosita,speriata si deprimata decat incantata.

Si atunci unde este iubirea? Unde se gaseste? Ce este de fapt? Cand stim ca este reala?
Nu stim. Nu putem sti. De fapt niciodata nu putem fi sigure. Teribil, nu?
Deloc. Lucrurile nu trebuiesc tratate ca.. ESTE sau NU ESTE. Ci ca.. SIMT , Ma Bucur, Traiesc. Si atat. Pana cand lucrurile devin rele. Pentru ca nu putem controla nimic si pe nimeni..si ce minunat este asta de fapt.. Viata ne da ocazia ... imprevizibilitatii.

Daca fix IUBIREA ar fi ceva stabil/controlabil/sigur.. atunci poate magia ei ar disparea.
N-ar exista cantece,povesti,filme. Ar fi ceva plictisitor, rece, o teorie si atat.
Dar nu este.. si ce minunat ca nu este..
Si apoi.. ne mai scapa ceva.

Exista vreo forma de Iubire reala?
Da. Cea ce ti-o oferi tie ca persoana.
Iubirea de sine. Siguranta de sine. Ingrijirea de sine. Puterea. Increderea in propria persoana.
Rasfatul zilnic. Convingerea ca mereu meritam lucruri bune.
Dorinta de a fi mereu invingatoare, stralucitoare, puternice.

Si totusi,,,ma veti intreba cum puteti fi Asta? Si daca nu Doare. Nu este greu?
Este.. Dar. sa o luam asa... daca tu nu stii sa-ti atingi pielea cu delicatete folosind acea crema fina si atat de placut parfumata.. de unde stii cum vrei sa fii atinsa de un el?
Daca nu-ti stii filmul preferat.. cartea preferata.. ce-i vei povesti? Ce veti face impreuna?
Iar acea rochie minunata..ce sa-ti vina perfect..si acel stil personal ce sa intoarca capete. daca nu exista, cum il va face pe el sa te observe? Cum il vei atrage?
Cum vei sti daca te iubeste. daca nu stii cum se simte iubirea ta pentru propria persoana?
Cum vei cere delicatete daca tu cu tine nu te tratezi bine.

Vocea ei. Acea EA. Ce m-a inspirat cand odata n-am avut pe nimeni.
'' Draga mea, viata aceasta este prea rea ca sa fii si tu rea cu tine insati.''

Mi-am permis sa fiu Buna cu mine. Si am ajuns sa sperii oameni.
Vreau tot. Am tot. Ma am doar pe mine. Am tot ceea ce mi-am dorit si ce ma face fericita. Tot ce am nevoie. Si cat mai sperie asta pe toti. Indrazneala de a trai, de a zambi, de a ma bucura.
Este ingrozitor dar minunat sa-ti apartii doar tie.
Si totusi si asa, toti ma vor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu