Seductie

Nu sunt nimic din ce ai vrea.
Nu-s cea mai frumoasa femeie din paradis..sau haide de pe pamant.
Te privesc direct si zambesc subtil.
Nu sunt impresionata, nu stiu daca dintr-o aroganta proprie sau pur si simplu ca asa sunt eu.

Enervez. Intep. Zic NU. Spun cu pasiune si placere'' Nu-mi pasa/ Nu ma intereseaza''
Ma uit cu dorinta si mister direct in ochii tai si apoi devin rece.
Ce am? Nu am nimic. Esti bine? De ce ma intrebi asta?

Sunt cand cea mai dulce pisicuta si victima, aia pe care esti convins ca daca ai atinge-o si cu un deget ar tresari si in acelasi timp, cea mai rece,logica si distanta femeie, ce-ti rade in fata atunci cand venind fix spre ea sa o confrunti, te priveste usor mirata si-ti spune sa te calmezi.

Sunt un paradox. Un contrast.
Nu ma poti ghici si mai ales NU MA POTI AVEA.
De fapt asta este si jocul.
Sa-ti arat ce nu poti avea si sa te innebunesc de cap.
Pentru ca pot si-mi place si devii si tu constient de asta dar nu te poti opri.

Seductie,... cuvantul mereu m-a fascinat.
Priveam femei frumoase, fragile si observam barbatii lor uitandu-se in stanga si in dreapta..dar nu la ele. Si ma intrebam..De ce? Ce le lipseste acestor femei.. care fizic/vizibil au tot.
Am zis-o mereu ca norocul vietii mele a fost ca am fost o adolescenta invizibila.
As zice urata, dar multe cunostinte m-ar bate. Dar neranjata/deloc feminina Da.
Si totusi atrageam. Uneori prea mult.
Le radeam colegelor mult mai frumoase in fata.
Erau parasite/inselate/tradate/ignorate.
La mine Fascinatia era mentinuta si focul ardea.
Orice faceam ieseam in evidenta, oriunde mergeam se gasea cineva sa'' fie lovit grav de mine ''si dupa radeam eu zicand''si nu mai pot scapa de el''

Nu stiam sa fiu seducatoare, sau cel putin asa credeam dar imi placea sa ma joc.
Ideea de: Cat de tare ma vrei? De ce? Ce ai face pentru mine? Ce ai face ca sa-ti atingi scopul? Te roade? Suferi? Nu? Vrei sa suferi? Te pot ajuta. 
Ideea era simpla, daca o persoana ma placea atunci era bine sa fie complet absorbita de mine, altfel nu-mi prezenta interes. Fara pasiune, fara scanteie, fara intensitate, totul era inutil.
Ce nu stiam eu era ca eu eram acea Intensitate. Si ca odata cu mine, nimic nu putea sa fie banal.
Toti se molipseau si dupa cu greu reveneau la normal.
Dadeam o otrava necesara: Interes/ excitatie constanta.
Iar o Minte plictisita rezulta intr-o viata plictisitoare.
Iar mintile trebuie sa se simta vii.
Oamenii trebuie sa simta ca traiesc. Indiferent daca sufera sau nu.

Asta era de fapt.. FOCUL. Acest mic dar important detaliu le lipsea acelor femei frumoase pe care le priveam cu admiratie cand eram mica dar care totusi nu prezentau un interes barbatilor lor.
Ele uitau sa hranesca si mintea. Sa o provoace.
Ofereau un corp si atat. Si orice corp fie si cel mai frumos..poate provoca plictiseala.

Plictiseala.. este usor sa intelegi seductia..din pricina unui fapt simplu.
Ce viata ti-ai dori, una interesanta sau una banala?!
La fel este si cu femeile. Iar ele aleg mereu cine vor sa fie.