Am ajuns sa ma gasesc spunand..

Ca-mi place viata si ca si ea ma place pe mine.

Ca am vazut destule si ca fix acest lucru mi-a conferit un calm interior extraordinar.

Ca-mi place sa beau si ca in timpul liber pot sa fac ce-mi doresc , stiind ca nimeni nu ma va judeca pentru ca in principal asta inseamna sa fii adult. Iti faci treaba bine la munca si restul este problema ta.

Slaba/grasa.
Super sexy sau intelectuala.
Axata pe un scop precis/ doritoare de aventura.

Se numeste ''miserupism'' adica senzatia aia misto in care ti se rupe de lume si de parerea ei.

Ce multi nu stiu si nu reusesc, este sa ajunga chiar la SENZATIA ASTA.
Multi se prefac ca o au, dar pe interior se chinuie. O vorba urata, o privire plina de judecata, FRICA, frica aia oribila, ce se intampla DACA. O sa fiu respinsa/judecata.

Mi-am dat seama ca am atins pragul dorit. Ala de NU-MI PASA.
Asa cum stateam bine cu un pahar de vin rosu, privind o fata frumoasa de 20 de ani ce dansa senzual dar chipul ii trada nesiguranta. Ma privea si ea si-mi cauta aprobarea.
Ma gandeam la mine la varsta ei si la faptul ca ii semanam cumva.
Cate idei/pareri s-au mai schimbat de atunci..

Ma voiam frumoasa, cea mai cea, calcam pe orice barbat in picioare, voiam putere, voiam lumea, voiam tot dar eram asa de slaba tocmai din acest motiv.
Nu intuiam ca in DORINTA MEA eu cautam ceva simplu. PUTERE. CALM. ECHILIBRUL.
La fel nu stiam ca toate acestea se gasesc in mine, nu in altii.
Ca sunt oglinda vietii mele, a oamenilor ce ma privesc, a orice.
Intr-un fel eram dependenta de altii.
Da-mi ce vreau in loc de O sa am ce vreau.

Astazi am tot ceea ce vreau.
Cunosc oameni ce vad departe de fizic si care-mi zic ''Tu poti mai mult '' si le zambesc cald.
Cand tranzitia de la frumusete/fizic/sexualitate a intrat in mental in intelectual in spiritual?!
Nu as putea zice exact.. Pentru ca viata este doar un moment.
Totul este in schimbare si nesigur. Si este perfect asa.
Imi place SCHIMBARE si ma plac si pe mine.

Confuzez des lumea.
De ce azi sunt pe tocuri cu cea mai stramta rochie si dansez pana cand ma doare tot corpul.
Ca a doua zi sa fiu cea mai tocilara si axata pe scop tipa dintr-un grup. Cea pe care nu ar fi banuit-o nimeni ca poate sa se transforme intr-o diva intr-o clipita.
Pentru ca SUNT ceea ce trebuie sa fiu la un moment dat.

Ce ramane mereu EU este acea Siguranta de Sine enervanta.
Mie-mi place de mine mereu .
Stiu ca viitorul meu tine doar de mine, ca viata-mi apartine si ca am puterea sa construiesc ceea ce-mi doresc oricand. La fel stiu ca sunt mai mult decat carne,frumusete si tocmai asta-mi permite sa admir fata frumoasa ce danseaza si sa-i zambesc. Nu concurez cu ea, doar observ.
Armele mele sunt date de experienta acum.
Nu-mi lipseste frumusetea dar complexitatea ma face ceea ce sunt de fapt.

Am ajuns sa ma gasesc spunand ca sunt exact unde trebuie sa fiu si ca sunt ceea ce trebuie.