vineri, 16 octombrie 2015

Cine esti?!

Avea ochi tristi.

Nimeni nu stia dar se ascundeau multe sub un chip de portelan si un ruj mereu rosu.
Existau prea multe momente in care...

Ii era greu si sa o zica.. momente in care si-ar fi infipt un cutit in mana doar ca sa simta ceva.

Mai era in viata?
De fapt da.. era pentru ca totul durea.

Te vreau.
O zisese el sau ea?
Si-au zis-o in gand sau a fost doar un vis.
Exista ceva, ce se simte in aer? Sunt vii? sau se ascund amandoi la fel in ei insine.
Stiu ca si tu ma vrei.
NU. Dar ma vreau pe mine.

Acea privire este a mea sau a ta?!
De ce-mi semeni atat de mult.
De ce totul imi transmite ca mori si ca ai trai intr-o secunda mai mult decat altii intr-o viata.
Stii ca si eu-s la fel?
De ce ma privesti asa?
De ce acum.
De ce eu.
De ce vreau sa mor?
Mai traiesc? Mai sunt in viata? Mai stiu macar cine sunt?

Privindu-l ii spune deodata ''Da-mi mana ta, ai incredere in mine''
Pielea lor se atinge si doare si apoi se privesc amandoi pierduti undeva departe si totusi acolo.
-Nu pot sa plec.
-De ce?
-Nu fi prost stii de ce.
-Atunci ramai.

Stii visul ala ? Femeia in rosu, cu rochie lunga de voal mergand pe strazile Parisului sau poate chiar in Venetia? Ea-l cauta pe un El.
Povestea mea e diferita. Acea femeie purta tocuri groase la acea rochie si ceva tinte.
Era o rebela nebuna si neinteleasa.
Si tot ea nu cauta pe nimeni... zambea la lume si la noapte si atat.

Ai putea sa crezi orice. Sa judeci orice.
Noi oamenii suntem slabi si prosti. Uram prea mult, judecam mai mult decat traim si refuzam sa simtim ceva. Ne-am obisnuit sa fugim. Sa ne inchidem.
Iar eu m-am omorat constant si voit pana cand n-a mai ramas nimic.

-Ce o sa faci acum?
-O sa fiu eu.
-Adica?
-Acum beau un ceai, sunt pe o banca si citesc o carte. Imi bate soarele cald in ochi si ma simt in paradis. Atat stiu. Sunt in viata si ma iubesc. Nimic nu conteaza, nimic n-a contat vreodata.

To be Listened : https://www.youtube.com/watch?v=alaYIUHNbYw

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu