Ca oricat as suferi si oricat de jos as fi impinsa, ca mereu ma voi ridica si voi fi mai puternica.
Ma asemanam unei fiare. Unui animal salbatic furios.
Doar personajele masculine din carti mi se pareau similare.
Durerea fizica nu ma afecta.
Faceam sport pana picam lata jos si radeam.
Imi placea sa fiu competitiva cu baietii.
Voiam sa castig mereu.Sa fiu cea mai buna in orice.
Imi placea sa aud de la profesori/oameni ce ma observau'' N-am mai vazut asa determinare la nimeni. Fata asta este un vulcan.''
Sau complimente legate de inteligenta mea'' Tu poti sa reusesti orice. Sa nu te prind ca nu ajungi cineva in viata asta, da?''
Admiratia celorlalti nu ma incalzea. Eram o singuratica.
Observam baietii si observam fetele. Mereu parca ma gaseam la mijloc..si totusi eram femeie.
Printre tocuri si parfumuri dulci, ele ma alintau.
-Ah..Alexandra ce faci tu toata ziua?
-Citesc.Invat.Ma dezvolt/investesc in mine.
-Dar distractie? Esti o fata asa frumoasa!
De ce nu te machiezi/aranjezi putin? Te-ar adora baietii!
-Pai de ce nu m-ar adora si fix asa cum sunt?!
Liniste. Era o intrebare justa ce-i drept. Eram un ''baietel''sexy.
Slabuta,cu un chip dragalas,imbracata in culori inchise si haine cat mai elegante/simple.
Ca o mica viitoare corporatista.
-Stii care este problema ta?
-Am o problema?
-Da. Esti prea diferita de restul si sperii cu asta.
-Da? Pe tine nu te vad speriat.
-Eu mai si gandesc dar multi nu o fac.
-Nu-mi plac baietii ce refuza sa gandeasca.
M-am vandut oare? M-am schimbat atunci cand mi-am cumparat primii pantofi cu toc cui ascutit?
Sau sa fie machiajul? Primul tus/creion m-a schimbat in altceva ?
Nu. Era timpul. Am dorit sa ma definesc sexual bucurandu-ma si de toate lucrurile tipice ce-mi definesc genul.
Si totusi..nu mica mi-a fost mirarea..atunci cand in dorinta/atractie ii surprindeam pe ei fiind atrasi tot de mine.
Arunc tocurile, arunc hainele, sterg machiajul.
Priveste-ma. Asta sunt. Fix asa. Tot ma vrei?
Daa.. poate chiar mai mult. Pentru ca acum vezi ca nu-s o imagine.
Acum vezi ca tot ce ai sperat sa fiu sub ele sunt chiar eu.
Ai fost atras de felul cum iti dadeam replicile.
De cum te priveam.
De acel zambet pervers si arogant.
De acel mister atat de ciudat.
Ti-ai dorit-o pe acea femeie goala.. Fara artificii. Si ai sperat ca atunci cand ele dispar sa fiu..tot eu.
Sa nu joc teatru. Sa nu fiu o imagine superficiala.
Si nu. Nu-s.
Sunt puternica. Sunt increzatoare. Stiu exact ce vreau. Si da pe tine te vreau.
Si Doamne cat adori fix asta.
Mi se zice des. Femeile trebuie sa fie femei.
Ele trebuiesc sa fie fragile.feminine,inchise/supuse,emotionale la exagerat si slabe.
GRESIT. Te poti exprima ''feminin'' sa ai acel mister si frumusete artistica in gesturi.
Sa porti rochite si machiaje impecabile. Si eu o fac.
Dar ce esti tu. Tu ca om. Pe interior. O sa fii tot om.
Si puterea este o calitate umana, nu tipic masculina.Daca ar fi tipic masculina, si in natura femeile n-ar avea un instinct de supravietuire mult mai puternic decat il au barbatii. Tot ele n-ar putea indura si de 5 ori mai multa durere fizica decat masculii. Ah. Da si cum era. tot ele n-ar putea da nastere unor copiii pe care apoi tot ele sa ii si creasca.
Exista multa putere intr-o femeie. Mult mai multa decat constientizeaza ele.
Pune o femeie slaba langa un barbat puternic si priveste in ani cum ori el o distruge, ori ea il distruge pe el prin slabiciunea ei. De ce?
Barbatii au nevoie de macar un egal. Restul sunt can-can-uri si copilarii.
Sa fim femei nu fetite.
Iar o femeie poate oricand sa preia puterea intr-o relatie si sa-si sustina barbatul.
Si nu, nu este nimic masculin in asta.
Poate tu n-ai privit niciodata ochii unui barbat ce a reusit sa realizeze ceva cu ajutorul femeii lui.
Cu cata admiratie,iubire si respect o priveste.
Tu poate n-ai simtit asta, dar eu da, si in momentul ala florile,ciocolatele, acel''te iubesc''zis din automatism si rochitele sau fardurile mele valorau fix 0.
In momentul ala eu traiam. Simteam la intensitate maxima exact ce inseamna sa fii femeie.
Simteam de ce eu trebuie sa fiu eu la potential maxim.
Pentru ca eu sunt femeie oricand.
Si cand sunt imbracata masculin.
Si cand sunt sexy si cand arat ca un copil nevinovat.
Sunt femeie pentru ca pot sa-ti rup lumea in doua si sa ma ridic de jos oricand.
Si da probabil de aia multi m-au dorit de sotie si chiar sa le fiu mama copiilor lor.
Pentru ca stiau ca orice imagine feminina formata in timp se oprea si incepea cu mine.
Stiam sa fiu mama, stiam sa fiu copil, stiam sa fiu sexy si vampa, stiam sa fiu un egal.
Si da fix puterea mea ii atragea.
Eu omul. Nu neaparat eu femeia.
O sa-mi ziceti ''Asta suna masculin.''
Da,bineinteles, pentru ca s-a uitat demult de semnificatia cuvantului 'femeie''
Ideea de a fi TOT, este dificil nu?
Dar tu-ti doresti un barbat ce sa fie TOT si sa te vrea pe tine,nu?
Atunci..ti-ai raspuns singura. Stii ce ai de facut.
Poti deveni tot sau te poti plange de ideea ca ''barbatii sunt de vina''
Nu. Barbatii stiu ce sa aleaga. O simt.
Nu zic ca nu exista si barbati prosti sau superficiali dar tu n-ar trebui sa le acorzi atentie acelor tipuri de barbati,nu?
El ma ia des in brate si ma strange cu putere.
Stie ca nu-s deloc un om simplu.
Ca-s prea stapana pe propria mea existenta desi am momente in care il las confuz.
Cum o femeie poate fi atat de logica,puternica si echilibrata si in acelasi timp sa fie misterioasa,feminina,seducatoare si sexy. Cum se imbina cele doua lucruri?
Este simplu.
Sunt minte,corp,spirit.
Mintea mea diseaca/analizeaza totul la rece, corpul meu doreste si isi exprima sexualitatea si dorintele iar spiritul vrea arta,poezie,vrea sa simta.
Si apoi..sunt femeie. Adica mai mult decat complexa.
Deci pregateste-te sa fii fascinat. Pentru ca o sa fii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu