Despre bisexualitatea feminina

"Threesome!"

Mda. Cam la asta se limiteaza totul, nu?
Sau la doua ce se ling..si se ating pentru placerea barbatilor?

Dar nu dragilor, bisexualitatea sau lesbianismul sunt lucruri mai complicate decat ati vrea voi sa credeti.

Vorbim despre natura unei persoane.
Despre personalitatea ei.
Despre problemele ei cu ea.
Despre problema societatii cu ea.
Despre cum se simte sa nu fii inteleasa.
Despre dificultatea de a te defini in linii exacte.

Pe scurt, vorbim despre o persoana afectata mult mai puternic de toti si toate decat restul.

Sa fii atrasa de persoanele de sex opus tie este usor.
Sa fii diferita insa inseamna suferinta. Pana la un punct.

Sa incepem cu inceputul. Eu nu-s din randul "fericitelor".
Eu nu mi-am atins colega de camera, in facultate, intr-o noapte si am realizat ca-mi plac si fetele si gata. Si vai ce distractiv era totul. Ar fi fost fain sa fi fost asa. Sa fi avut aceasta superficialitate.

Ci am stiut ca-s bisexuala de cand eram mica.
Ma atasam ciudat de prietenele mele.
Ma uitam putin cam lung la fete.
Ma simteam incomod in prezenta lor daca ele erau mai dezbracate.
Si mai ales ma simteam altfel si nu puteam sa-mi dau seama de ce.

Stiti ironia maxima cand esti altfel? Unii oameni te simt. Si confusezi oamenii.
Le trezesti si lor reactii ciudate. Se raporteaza diferit la tine. Ii frustrezi.

Si da, la intrebarea unei prietene: Ma gasesti sexy? eram sincera. Si cum raspunsul era de multe ori negativ, va puteti da seama ce conflict se crea. Involutar insa.

Si nu era ca poate nu as fi gasit ceva atragator la o femeie. Stiu ca toate sunteti atragatoare si ca aveti ceva tipic voua.

Numai ca mi s-ar fi parut stupid sa ma fi complicat cu cineva de dragul amuzamentului lor/curiozitatii lor cand pentru mine semnifica mult mai mult.
Cand pentru mine era un conflict/ceva ce m-ar fi putut rani/confuza.

Anii au trecut. Am citit zeci de articole si m-am documentat. Am intrebat oamenii. Eram in negare. Nu voiam sa fiu bisexuala. Dar ma chinuia. Nu stiam cine sunt efectiv.
Nu stiam de ce uneori ma comportam agresiv/cumva masculin si alteori eram cred cea mai feminina femeie. Era simplu insa. Reactionam si in functie de instinctele mele sexuale.
Ma raportam la lume cand intr-un fel cand in altul.
Oscilam. Intre extreme mereu.
Si ma simteam obosita.

Sa nu-mi vorbiti de religie si ce este normal da?
Stiu totul despre religie. Vorbiti cu o persoana ce a mers mai des decat multi dintre voi la biserica.
Asta n-are legatura cu nimic. Nici macar cu moralitatea.
Sexualitatea nu are nimic imoral in ea decat daca nu o folositi intr-o maniera abuziva/dementa.
Este pur si simplu o parte dintr-o persoana.
Si desi unii cauta sa o minimalizeze, ea exista si ea defineste un om destul de mult.

Multe persoane au cautat sa ma ajute cu acest conflict si le multumesc.
Au discutat cu mine si mi-au prezentat perspectiva lor.
Dar eu tot nu o gaseam pe a mea.
Ideea de doua firi/a doua personalitati in una/ a doua sexualitati ce mereu isi cauta autonomia parea a fi ceva prea chinuitor pentru a fi acceptat ca idee.

Stiu ca unii oameni pot trai cu aceasta idee de a fi cand asa/cand altfel dar eu nu puteam.
Eu incercam sa ma definesc ca un Tot. Un Tot complex poate.
Dar sa stiu ce/cum din perspectiva mea, doar asa imi puteam obtine linistea.

Nu stiu cand mi-am dat seama de tot.
Poate cand am sarutat o femeie de care chiar eram atrasa si atasata.
Dar pe parcurs lucrurile s-au linistit.
Vina a disparut, sentimentul de acceptare a aparut si eu am inceput sa ma simt minunat.

Poate fi ceva mai fain decat sa vezi lumea atat dintr-o perspectiva masculina cat si din una feminina?
Sa le combini? Sa te joci cu ele? Sa ai acces la doua punctele de vedere total diferite?
Sa cunosti oamenii la acest nivel de complexitate?

Nu regret nimic. Ma simt binecuvantata ca-s asa.
Eu sunt tot si totul ma defineste pe mine. Nu-s nici asa, nici altfel.

Cum altfel v-as putea scrie si din perspectiva Lor si sa stiu ca nu gresesc?
Cum altfel as putea vedea omul ca om si nu din privinta sexului ce-l defineste?
Credeti-ma este minunat. Desi poate ciudat pentru unii.

Eu vad omul ca om. Eu-s atrasa de om. Nu ma intereseaza ce sex are.
Daca are ceva ce ma atrage, pot usor sa definesc ce anume si cum si asta-mi deschide mintea la cai pe care unii nu le vor cunoaste niciodata.
De asta mi-e usor sa zic ca suntem energie. Ca transmitem si trebuie sa primim energie.
Ca actul sexual va ramane mereu unul dintre cele mai mari mistere.
Ceva ce mereu va fi diferit. Si o sursa de autocunoastere.

Si mai ales pot sa fac ceva ce multe femei uita/nu-s constiente.
Sa vad femininul in masculin. Sa fiu constienta ca cu totii suntem o combinatie de trasaturi atat masculine cat si feminine preluate de la tendintele comportamentale ale parintilor nostri.
Ca in esenta nu exista masculin/feminin. Ci doar manifestari diferite ale unei dorinte unice.
Si care este mereu aceeasi.
Cu totii vrem aceleasi lucruri si suferim din aceleasi motive.
Este timpul sa evoluam.
Sa vedem omul ca om.
Si sa nu discriminam.
Si mai ales sa ne iubim atat pe noi cat si pe altii.