Ce am invatat de cand sunt vegana

Cred ca ma pot lauda.
Macar putin asa.
Nu prea mult, pentru ca nu as vrea sa frustrez pe nimeni( Sau poate asta am vrut mereu,de fapt?!)

Dar... sunt vegana de vreo 5luni.
Fara sa fi trisat macar o data urat.

Ce-ai asa minunat la chestia asta?
Pai arat si ma simt ca o copila de 15 ani.
Fara riduri, fara nervi,cu un corp minunat si cu o energie si o pofta de viata..dementa.

Stiti expresia alora de prin filme, cand isi vad prietena/tipa ce o urasc/persoana aia ce nu au vazut-o de foarte multi ani, si raman total Socati?!
In sensul ala foarte fain.
Mda. Eu-s persoana AIA.

Povestea e complicata.
Eram vegetariana de ceva ani, cu mici scapari.
Dar eram in acelasi timp si o mica infometata.
Iubesc mancarea la fel de mult cum...iubesc alte lucruri.
Insa ca orice femeie, vreau sa arat cat mai bine si sa ma mentin tanara.

Sport? Poti face tu sport dar daca mananci aiurea..o sa te ajute maxim doar la corp.
Adica. Poate o sa ai un corp lucrat caci tot tragi de tine, dar ti se va vedea la nivelul pielii si la figura, proastele obiceiuri alimentare.

Mi-a fost frica sa fiu vegana.
Recunosc, am vrut de multi ani sa ma apuc.
Ma gandeam la cele mai ingrozitoare perspective. Ca o sa-mi cada parul, ca o sa arat bolnav, ca o sa ametesc, ca o sa-mi urasc si mai rau viata. Era si normal, toata lumea iti zice asta.

Nu e ca si cum sunt multi oameni vegani in Romania.
Exemplele sunt asa putine incat este normal sa ti se para ciudat.
Nici multi doctori nu recomanda sa fim vegani.
Prin urmare eram absolut ingrozita.

Am zis sa incerc o saptamana.
Nu era ca si cum mancam eu tone de mancare. Eram lacto vegetariana deci pentru mine a fost mai usoara tranzitia. Spre surprinderea mea din primele zile am simtit schimbari in bine.

Desi mereu ma chinuia stomacul, cum am ulcer, deodata durerile s-au oprit.
Aveam energie maxima. De abia mai puteam dormi.

Pielea a inceput sa-mi arate din ce in ce mai bine. Si apoi. o doza ciudata de optimism ma curprinsese deodata.
Ca si cum.. felul meu de a manca de dinainte ma facea sa fiu agresiva.

Prin urmare...nu am putut sa ma mai opresc din a fi vegana.
Am descoperit mancaruri noi. Ca pot sa gatesc lucruri delicioase. Si ca deserturile vegane sunt geniale.

Problema nr 1.  Obisnuiam sa alerg in perioada asta. Prima data cand am alergat ma simteam foarte ametita, desi mancasem inainte ceva dulceata( da are zahar, nu-i cea mai sanatoasa chestie de pe pamant, dar aveam nevoie de asa ceva pt energie) si asta a ingreunat si mai rau lucrurile caci mi s-a facut si greata.
 Solutia a venit in consumul de fructe uscate. Am ales sa mananc cateva curmale/smochine sau eventual jumate de banana inainte sa alerg. Asta chiar mi-a dat energie si chiar am putut sa suport efortul fizic. In timp m-am si obisnuit si mi-este foarte bine acum.

Problema nr 2. In Romania nu o sa gasesti prea usor si la preturi decente multe din semintele/lucrurile de care ai nevoie daca esti vegan. Ce este de facut? Documenteaza-te si o sa gasesti lucruri accesibile tipic romanesti. Exemplu, Eu nu consum prea multe migdale, nu mor dupa gustul lor, insa mananc pentru a compensa seminte de floarea soarelui,susan si de in.

Adevarata problema.
Lumea va crede ca ai innebunit.
Ca esti anorexica/bulimica si ca meriti sa fii intr-o camasa de forta.
Iti vor trimite prajituri, vor cauta sa te tenteze sa-ti revii 'la normal'

Sau in cel mai bun caz, te vor asculta si vor cauta sa-si ascunda dezaprobarea.
Insa toate aceste lucruri sunt normale.

Repet sunt o gurmanda. Eu chiar iubesc mancarea. Si toata viata am mancat variate mancaruri in disperare. La ce a dus lucrul asta? La diverse boli, insa eu stiu cat este de greu sa renunti la ceva ce-ti face placere, cum este mancarea cu care ai fost obisnuit.

Eu inainte iubeam mancarea chinezeasca,thailandeza si italieneasca.
Nu zic ca mancasem si mancaruri tipice altor tari , adica tot ce mi-a facut vreodata cu ochii :))

Cum am putut sa renunt la lucrurile astea?
Simplu, am invatat sa-mi prepar mancaruri ce-mi fac corpul sa se simta satul si fericit.
Adica, pe romaneste, daca eu nu mor de foame,nici nu poftesc.
Poti sa-mi pui in fata inghetata, cea mai buna friptura din lume, etc.
Eu-s satula, Chiar nu ma atrage. Maxim vizual mi se pare interesanta.
De asta imi este atat de usor.

Adevarata satisfactie?
Ma simt si arat minunat.
Sunt complimentata de toti ce ma cunosc ca arat ca un model.

Bineinteles ca printre ei se vor gasi si lume ce sa spuna' Dar sa nu slabesti mai mult de atat!" sau "Vezi sa nu devii anorexica!" "Doamne cat de slaba esti, parca esti prea slaba!" insa asta este parerea lor si nu trebuie sa te afecteze. Tine de felul lor de a vedea lucrurile si de a judeca.

Daca tu-ti simti corpul sanatos si functionand la capacitate maxima atunci totul este perfect.