vineri, 11 iulie 2014

Nymphomaniac un film despre sexualitatea feminina

N-am sa vorbesc despre controverse.
Ele exista, la fel cum exista si oameni prosti si limitati.

N-am sa vorbesc despre semnificatiile si simbolurile din film.

Este totusi un film artistic(nu unul tipic Hollywoodian) deci este normal sa nu fie inteles de unii.

N-am sa vorbesc despre sex. Ok, am sa vorbesc putin.
Dar nuditate? Nu ma simt ofensata de nuditate, nu stiu ce-s oamenii asa pudici.

Este filmul asta despre sex?
Bineinteles dar stiti vorba aia cum ca sex isn't about sex?
Adica pe romaneste, stii cum motivatiile din spatele sexualitatii uneori sunt mai importante decat actul fizic in sine?  Incepeti sa va prindeti? Bun.


Orice film este inteles diferit de oameni.
Ne raportam personal la lucrurile pe care le vedem.
Ne intereseaza detalii diferite.
Eu de data asta, voi fi pentru voi, spectatorul usor superficial.

Joe, personajul feminin principal ne dezvaluie povestea vietii sale.
Ca motiv principal al chinului ei interior va sta mereu sexualitatea sa agresiva.

Este nimfomaniaca, 'dependenta de sex' cum o va numi societatea ce va cauta sa o potoleasca si puna la pamant. Ea insa va riposta de fiecare data.

Vazand povestea lui Joe zisa cu atata sinceritate atat mie, cat si ascultatorului ei de sex masculin Seligman, nu pot sa nu fiu de acord cu ea 'Lumea nu stie multe despre sex".

Traim speriati, ascunsi, si ne umplem de prejudecati.
Ne simtim persecutati de parerile celorlati despre noi si ne ingradim propria noastra libertate.
Ne masacram sexualitatea pe altarul moralitatii desi noi nu suntem morali.

In final tot noi pierdem. Nu ajungem sa fim fericiti, nu ne atingem potentialul.
Nu ne simtim satisfacuti sexuali.
Si unde duce asta? La agresivitate pura, impotriva celorlati si la ura.

Joe se simte mereu persecutata.
Joe se uraste. Ea si-ar dori sa fie ca toti ceilalti, dar nu poate fi decat ea.
Acest conflict creaza in ea accese de furie si o face sa ia decizii gresite in viata.

Neacceptarea sexualitatii sale de catre societate o face sa se simta singura,pierduta si respinsa.

Dar EA nu este un monstru.
Este doar o persoana ce-si traieste propria sexualitate.
Imi place enorm faptul ca se pune problema ideii de "Daca erai barbat oare cine te-ar mai fi judecat?"

Intr-adevar. Barbatii isi traiesc sexualitatea cu o nesimtire maxima.
Nimeni nu ii judeca. Toti vor zice. Sunt barbati! Este permis ,este ok.
Eh, Ea este o femeie!  Adica tot om. Acum fiti socati de faptul ca si ea are o sexualitate!

Este o femeie ce si-a pornit calatoria cu gandul ca iubirea nu este esentiala in viata si care a vazut placerea ca scopul ei suprem. 
Ce a cautat idealul sexual. Idealul in placere.
Ce a cautat semnificatii, origini, senzatii.
Ce a vrut sa fie mai mult decat suferinta,ingradire,limitare.

Scena in care ea alege sa faca sex, pentru ca o doare ingrozitor faptul ca-si va pierde tatal, m-a rupt pe dinauntru. Intotdeauna barbatii vor cauta sa-si mascheze si usureze suferinta prin sex, de ce nu ar face-o si femeile?!

Pot sa o judec? NU.
Nu-s femeia ce va judeca femeile ce-si traiesc viata, niciodata.

Judec suferinta, judec ingradirea, judec refuzul si frica de a fi tu.
Judec lipsa de control, de putere asupra propriei tale vieti.

Sexualitatea ta? Nu. Asta e darul tau. Esti tu ca forta vie. Asta trebuie sa straluceasca in tine.
Asta este libertatea ta.

Apreciez maxim faptul ca acest film a fost creat.
Il admir pe Lars von Trier ca a mers pana in panzele albe sa-l promoveze.
Si ii multumesc ca femeie, ca a tratat un subiect asa delicat ca sexualitatea feminina si ca a facut-o exceptional!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu