Obisnuiam sa zic des asta.Era o propozitie simpla si inchidea multe guri.
Imi acceptasem pozitia de 'persoana vinovata si rea' si aia era.
Dar eram eu oare 'rea' ?
Nu, bineinteles ca nu.
Dar intre certuri, acuzatii de tot feluri, frustrari ce ti se aruncau in fata, cea mai simpla metoda de a scapa,de toti si toate, era sa : dai vina pe tine.
-Da este vina mea! Ca nu ai un iubit ce sa te iubeasca, ca nu ai un job din care sa castigi multi bani, ca par fericita si ca te frustrez , ca ma 'laud' cu orice as face ( desi eu doar am 'indraznit' sa-ti zic ce mai fac).
-Este vina mea, pentru ca mie nu-mi pasa, daca-s vazuta ca fiind vinovata, sau nu. Dar tie da.
Dar sa incepem cu inceputul.
Sunt cea mai sociabila persoana si cea mai antisociala in acelasi timp.
Imi plac oamenii si in acelasi timp ii dispretuiesc enorm.
Avem tendinte de a fi emotionali. Asta e frumos si poetic.
Dar emotivitatea ne face si foarte prosti si agresivi.
Uram cu aceeasi pasiune cu care iubim o persoana.
O vrem moarta desi in acelasi timp,am muri fara ea.
Lucrurile astea ma enerveaza. La fel de mult cum ma deranjeaza frustrarile altora, aruncate mie in fata.
Imi plac oamenii, mi se par fascinanti. Ador discutiile de tot felul.
Dar DETEST agresivitatea.
Este vina mea. Nu,nu, nu sunt o victima. Doar ca da vina pe mine si pleaca.
Nu-mi place teatru ieftin si nu suport invidia.
Nu-mi place sa fiu urata fara sa nu ma fi chinuit sa te fac sa ma urasti.
Deci. Uraste-ma pentru ca sunt rea. Si egoista. Si nepasatoare.
Dar ai grija sa ai un motiv sau ti-l voi oferi.
Cat despre vina... Nu,nu este vina mea, si stii ca eu stiu asta prea bine. :D
-Textul este scris de mine,cu drag, pentru voi, toti ceea ce, sunteti acuzati constant pentru frustrarile altora.
Nu-i lasati sa faca asta din voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu