Iubirea de sine feminina

Ruj rosu, a nu hai ceva roziu.
Fard? Hmm hai sa fie albastru, si tus negru si cerceii aia lungi cu pietre.
Cred ca o sa rad mult astazi.

Port un palton dubios,nu e negru,nu e gri,nu e nici macar rosu, e ceva alb cu rosu amestecat in niste romburi, foarte excentric si cu blana artificiala neagra la guler. Ce vibe de Russian bitch imi da tot outfitul. Rad iar. Nu mai rade mai , e look-ul perfect daca vrei sa te duci la un interviu.

A vai musai si tocuri de 10cm. Cui. Ceva pe rosu sau pe negru. Sa te asezi teatral pe scaun, sa ai machiajul asta strident si paltonul asta ce-ti aminteste de personajele feminine rele din Alice in tara minunilor si clar o sa te angajeze.

O sa zica din prima, Domnisoara bineinteles ca vreau sa va mai vad fusta asta scurta fataindu-se in fata mea in fiecare zi dimineata si clar sunteti foarte competenta sa faceti o cafea.
Aaaaa nu ati venit pentru postul de secretara? Cui ii pasa oricum n-am observat ce aveti in cap, eram prea preocupat sa ma holbez la orice bucata din tine.

Duble set de palme dat mie.
Nu,nu,nu,iubirea asta de sine e rea. Cum indraznesti sa-ti bati joc de bietii barbati? Cum,cum bruta superba ce esti!( moment de maxima modestie) Daca ei sufera? Daca organele lor se chinuie pe sub masa. Daca,daca ei devin incapabili sa mai ia o decizie competenta. Aaaaaaaa , cui ii pasa?
Mie nu, lor nu, toata lumea e fericita.

Dar nu, astazi visez.
Imi incepusem ziua matinal.
Cu o carte de Llosa pusa din timp prin geanta si cu o dorinta maxima de a ma bucura de soarele caldut de afara. Mergeam apasat si sigur si zambeam des de ce reactii starneam.

Vedeti voi, uneori ma amuza faptul ca in general femeile ma privesc dezaprobator dar barbatii is cat se poate de binevoitori. O sa-mi ziceti ca sunt rea si ca e vina mea ca am tendinta de a exagera cu felul in care ma afisez uneori. Dar eram inchisa pana la gat in paltonul meu lung pana la genunchi. Machiajul mi-era de vampa dar nu conta, darr atitudinea. Pai asta e alta discutie.

Atitudinea era de scorpie extrema ce se iubeste de la degetele de la picioare pana la ultimul fir de par.
Eu una asta am tot invatat in ani de zile sa fac. Sa ma iubesc, sa ma ador si apoi cand simt ca mi-e rau,sa invat sa ma iubesc chiar mai mult ca inainte.

Mi-au trebuit ani si multe suferinte care sa ma durifice. Am invatat sa privesc optimist citind carti si pictand. Sa devin egoista si indiferenta la lucrurile urate din jurul meu.
Sa ma bucur fara sa sufar.
Sa filtrez doar ceea ce-mi convine, pentru ca lumea nu e o bula separata de tine, ci suntem cu totii uniti si uneori pe toti ne doare la fel de tare. Iar eu detest durerea.
Sunt fericita pentru ca o merit si pentru ca-s cea mai buna varianta a mea.

Ma iubesc mai intai pe mine si dupa pe altii pentru ca asta e dovada cea mai mare de maturitate pe care viata mi-a dat-o. Nimeni nu te va iubi daca nu te iubesti. Nimeni nu te va rani daca nu i-o permiti.
Nu permit nimanui sa ma raneasca sau jigneasca dar permit oricui sansa de a-mi oferi un zambet.

Stand la o masa si bucurandu-ma de soarele ce intra prin ferestrele imense, aud:
´´Si nu e ca m-a inselat dar se comporta si urat. Stai sa vezi ...´´

A. Nu asta iar si nu acum. Imi zic in gand , viata e simpla. Te-a inselat il scuipi si pleci. Sau pleci si gata.
Viata e frumoasa iar ceaiul meu atattttttt de bun.